Arheologii au descoperit această măsea într-un sit din nordul Italiei în anul 1988, iar testele desfășurate recent au demonstrat că provine de la sfârșitul Paleoliticului Superior, având o vârstă estimată între 13.820 și 14.160 de ani. Stefano Benazzi, paleoantropolog la Universitatea din Bologna și co-autor al studiului despre această descoperire, a recunoscut că oamenii de știință au remarcat urmele tratamentului stomatologic aplicat măselei abia la mai bine de 25 de ani după descoperirea sa.
Cercetătorii au observat o carie în măsea care conținea fragmente de smalț dentar, fragmente ajunse în carie în urma aplicării unei forme primitive de tratament. Această intervențuie a fost realizată înainte de moartea specimenului uman la vârsta de aproximativ 25 de ani, conform analizei altor fragmente osoase. Prezența acestor așchii sau fragmente de smalț în interiorul cariei demonstrează că oamenii de la sfârșitul Paleoliticului dețineau niște cunoștințe medicale de bază.
Oamenii de știință au încercat să reproducă această formă de intervenție medicală prin perforarea peretelui de smalț al unui molar cu diferite instrumente primitive realizate din os, lemn sau cremene. Ei au ajuns la concluzia că acest tip de intervenție a fost realizată cu un instrument din cremene ascuțită. Inutil să adăugăm cât de dureroase erau aceste intervenții.
Înainte de această descoperire, recordul pentru cea mai veche practică stomatologică provenea din Neolitic, de acum aproximativ 6.500 de ani. În acest caz este vorba despre astuparea cariei de pe un canin cu ceară de albine. Acest canin a fost descoperit pe o mandibulă umană din Slovenia în urmă cu mai bine de un secol, conform LiveScience.
Un alt studiu publicat în anul 2006 de revista Nature indica descoperirea unor dovezi privind practicarea de foraje dentare în vestul Pakistanului în urmă cu 6.000 până la 9.000 de ani, cu instrumente realizate din piatră, scrie Agerpres.